Premiul Nobel pentru Literatură 1962

Păşunile Raiului este locul aflat dincolo de bine şi dincoace de rău al lui Steinbeck. Las Pasturas del Cielo, cum îi spun, uimiţi, cei care-l descoperă, are puterea de a renaşte speranţe, dar şi de a şterge fără urmă destinele cele mai fericite; este locul unde se nasc copii incredibil de frumoşi, însă lipsiţi de binecuvîntarea iluminării, dar şi locul unde apar, ca-ntr-un Macondo cu spirite ascunse, fiinţe ciudate, oameni mici cu puteri stranii, un copil urît, cu sufletul senin precum al animalelor din pădure şi dovedind însuşiri nebănuite. În această parte idilică de lume, călători veniţi din toate colţurile pămîntului vin să-şi întemeieze familii, să-şi uite trecutul nefericit ori să-şi clădească o casă nemaivăzută, pentru ca apoi să dispară, lăsînd loc altor poveşti pline de speranţă. Pe măsură ce viaţa fiecăreia dintre aceste familii îşi urmează cursul, Steinbeck le dezvăluie dezamăgirile, pornirile neaşteptate care fărîmiţează, bucată cu bucată, armonia şi visurile ce le-au adus fericirea.