Mihai are aproape şapte ani şi e pasionat de Lego şi supereroi. Cu cîteva zile înainte de vacanţa de vară, pe care şi-o va petrece la bunici într-un sat îndepărtat, îşi rupe mîna. Venit de la oraş, cu o mînă în ghips, nu-i e deloc uşor să-şi facă prieteni printre copiii care se cunosc de multă vreme şi care îl privesc ca pe un ciudat. Nici încercările cu orătăniile din curtea bunicilor nu sfîrşesc prea fericit. Dar în vara aceea Mihai face o descoperire: după ce îşi scoate ghipsul, „mîna de beton”, cum îi spune doctorul, îşi dă seama că nu simte nici o durere, că poate să spargă pietre strîngîndu-le în pumn, că are o superputere. Şi nu numai atît: mîna lui cu puteri fantastice îl împinge să facă tot felul de lucruri necugetate, iar copiii din jur îl privesc cu neîncredere. Pînă şi dulăul Ares pufneşte şi fuge de el. Pînă cînd, într-o zi, la o petrecere…