«…interesant este şi felul în care [autorul] îi imaginează distinctiv pe cei doi apostoli ai lui Copernic, prin diferenţierea pe care o simţim din monologurile lor. Giordano se exprimă mai mereu la persoana întâi, are judecăţi mai fruste, este mai impulsiv, pe când Galileo are fraza gândurilor mai lungă, mai abstractă, cu dese relativizări. Simţim astfel că nu e doar o diferenţă de vârstă, ci şi de temperament, de educaţie. Giordano trăieşte intens, din chiar mijlocul lucrurilor, pe când Galileo se vede mai adesea deasupra lor, deşi cam acelaşi lucrul le frământă amândorura destinul în aventura de susţinere a unei idei ce parcă desăvârşea, pe tărâm ştiinţific şi filosofic, Renaşterea.»