Primul volum de proză scurtă semnat de Stelian Țurlea cuprinde zece povestiri „aproape polițiste”. Adică texte care, la limită, sunt polițiste, cu o impecabilă demonstrație logică, dar la fel de bine pot fi și absurde, sau parodii. În toate – neînțelegeri, ură, furie, iubiri neîmpărtășite, invidii și lăcomii care, întâmplător sau cu intenție, duc la distrugerea realităților din jur sau chiar la crime.