Printre epistole îl invită pe cititor în universul imaginar de acum o sută de ani, poate nu întâmplător în vremurile de aur ale prețuirii literaturii, când scriitorii și cărțile lor se aflau în centrul atenției și fascinației generale. A trecut de mult acel timp, știm foarte bine. Mai puțin autoarea, Ralu-Ana Avram, care trăiește ruptă de realitatea cotidiană, singura ei ocupație fiind aceea de a scrie „de mână”, între 12 și 14 ore zilnic. Departe de a oferi satisfacții sociale, compatibilitatea dintre stilul de viață și stilul în care scrie reprezintă propria ei alegere, ceea ce înseamnă că nu inadecvarea trebuie evidențiată, ci caracterul ei provocator, de pariu pe care autoarea îl pune cu sine. Acesta ar suna, rezumativ: temele/subiectele fiind aceleași, diferența o face scriitura. Este un adevăr uneori încețoșat de mode, alteori de fervorile prezentului.

În acest roman epistolar de debut, Raluca Avram își plasează acțiunea în mijlocul unei naturi ostile, într-o iarnă viforoasă și albă, nemărginită ca și sufletul omenesc. Își pune eroii să depene amintiri, să destăinuie mici secrete și experiențe de viață, în urma cărora atomsfera hibernală se încălzește, limbajul devine colorat, însuflețit narativ de savorile – unele pierdute azi – ale epicului, peste care veghează un spirit de observație ascuțit, lucid.

Lucian Chișu