Lumea în care trăim învederează nu numai o multitudine de trenduri și conexiuni a căror anvergură și complexitate contrariază ci și fenomene de criză, discordanțe și discontinuități procesuale. Stările de echilibru și relativ consens între actorii politici și forțele sociale alternează sau coexistă cu situații conflictuale, manifestări fățișe sau latente de nemulțumire și contestație care au devenit în ultimele decenii, în contextul globalizării, un însoțitor al cursului istoriei recente.

România nu face nici ea, din această perspectivă, excepție, mutațiile înregistrate la scară regională, în context european și internațional punându-și pregnant pecetea asupra oportunităților sale de evoluție precum și asupra limitelor inerente și șanselor ratate de a-și configura un proiect de țară și un traseu ferm pe coordonatele normalități și prosperității.