Noua carte a lui Puşi Dinulescu, subintitulată Teatrul ca mod de existenţă, nu este numai un strigăt de revoltă faţă de situaţia din teatrul românesc de azi, dar şi din toată societatea, ale cărei obiceiuri au devenit adevărate metehne. Dar nu este o carte sumbră. Umorul inimitabil al lui Puşi Dinulescu, sarcasmul lui, spiritul asociativ şi revelaţiile, chiar, asupra unor aspecte ale lumii noastre actuale, care se împletesc şi cu reveriile poetice ale autorului, fac din această carte o lectură fascinantă, dar şi foarte utilă, mai ales dacă ţinem seama de prezenţa în volum şi a unei ample dizertaţii, intitulată Cum să scrii o piesă de teatru bună, care descoperă, într-un limbaj plin de culoare şi exuberanţă, tehnici foarte concrete ale dramaturgiei, care sunt aceleaşi la marii scriitori, chiar dacă ei sunt aparent foarte diferiţi. **** E dificil sa eliberezi prostii de lanturile pe care le venereaza. (Voltaire)