„ Grazia este un roman deopotrivă spectaculos şi profund, epic în sensul tare, dar şi poetic, ficţional, autoficţional şi mistificţional în acelaşi timp. O carte bogată în referinţe livreşti menite să stimuleze şi să amplifice perspectiva cititorului. Dintr-un fel de narcoză a iubirii se nasc cele patru poveşti de dragoste – corespunzătoare capitolelor cărţii –, cele patru graţii Iulia, Cezara, Alina şi Rosa. Erotismul discret fuzionează cu pulsiunile onirice vii şi seducătoare pentru a da naştere unei dimensiuni spaţiale noi, greu de recunoscut, cu toate că evenimentele povestite se petrec în oraşe precum Viena, Florenţa, Iaşi, Constanţa şi Roma. Grazia este contopirea fericită dintre grazie şi graţie , dintre recunoştinţă şi recunoaştere a celor care, pentru a putea trăi cu adevărat, trebuie să se strecoare unii în mintea celorlalţi. Această carte scrisă şi trăită de Mircea Ţuglea este, după ştiinţa mea, unul dintre puţinele romane cu accente textualiste în măsură să se adreseze marelui public, nu doar celui deprins cu strategiile narative ale postmodernităţii.” (Şerban Axinte)