Amintiri, amintiri, ele îmi dau un elan de viaţă, o satisfacţie, sunt reconfortante, parcă îmi descarcă sufletul de povara anilor care au trecut, simt că trăiesc totul de la început.
De cele mai multe ori ele îmi năpădesc întreaga fiinţă ca un torent de ploaie, adunând totul în calea lor, revărsându-se în gândurile mele.
Fără amintiri cred că aş duce o viaţă ceţoasă, umbroasă, care mi-ar creea veșnic o stare de om po-somorât, închis în sufletul meu, şi aş trăi într-o sin- gurătate sălbatică, ocolind semenii din jurul meu. Eu cred că un om care are multe amintiri în viaţă calcă în viitor cu paşi mai siguri, amintirile fiindu-i şi o bună călăuză spre a selecta binele şi răul.