Copilul mic creeaza dezinvolt, fara a constientiza faptul ca lucrarile lui ar putea fi „arta”. El picteaza, deseneaza sau modeleaza pentru bucuria lui si a celor din jur, iar creatiile lui traduc acte de comunicare pe care inca nu le poate redacta in cuvinte, ci ii devin propria modalitate ludica de a investiga lumea vizibila – altfel spus, un mod cuceritor de a-si lua notite din realitate.

...copilul are nevoie esentiala de intelegerea lumii prin senzorial, are nevoie de miscare si de actiune, de regasirea voluptatii dialogarii cu elementele naturale. De bucuria cufundarii mainilor in argila, in sacul cu graunte, in pulbere, de scartaitul de greiere al penitei cu tus pe obrazul hartiei, de ascutitul betisorului de desenat schite, de faptul ca la apasarea pensulei, panza ii raspunde cu o vibratie elastica. De incantarea stralucirii acuarelelor vii prelinse pe desen. De mirosul de poveste care se ridica in aer cand desfaci borcanele cu vopseluri!

Un bun prilej este sa-l incurajam sa se exprime intr-un taram care, in vremurile de azi, le permite inca o astfel de intalnire plina de fior: in ceea ce noi, cei mari, numim arta. Si sa-i lasam si lui la indemana toate aceste materiale surprinzatoare cu care arta lucreaza.