Domnul Teste

Cultivarea în cheie mitologică a sinelui şi popularea acestui tărâm cu un personaj ca Dl Teste este un răspuns la experienţa neadaptării, a unui inconfort iniţial generând nevoia de a scrie, niciodată separată de aceea de a spune. Liber în câmpul nesfârşit al posibilului şi neînţelegând a se conforma unor paradigme de omologare şi asimilare profesională, Paul Valéry mizează, ca teoretician, pe intelect, alegând cu rară virtuozitate propriul metaforei, încurajarea unor noţiuni cu valenţe unificatoare în artă şi creaţie (compoziţie, construcţie etc.). Ca practician al scrisului, cel care lasă memoriei culturale două capodopere în proză, Seara cu Dl Teste (1896) şi Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci (1895), este mai cu seamă poet, unul pentru care abstracţia îşi poate avea pitorescul ei, iar responsabilizarea raţiunii, mult dincolo de logica prea uzitată a trasării de dualisme, recuperează cu elevaţie efectele armoniei, inspiraţiei, corespunderii.
Iana MARAVIS