Tonul poeziilor lui Adrian Devenyi are o nuanță clară, luminoasă, limpede, o excelentă „mânuire” de vocale şi de consoane ale limbii române. Într-o lume care îşi pierde identitatea în anonimatul limbii engleze, el stăpânește impecabil graiul românesc, cu toate că e stabilit de mult timp în New York.

Volumul de față conține trei mini-cicluri, temperate cu multă discreție. Primul ciclu, în engleză, este un recviem la persoana întâi, un soi de recviem-omagiu. Chiar dacă are referentul în lumea americanizată, acesta îl are pe Labiș ca sursă de inspirație.

Al doilea ciclu, nenumit, conţine diverse autoportrete în „negru şi dalb”, încercări de redenumire a traseului printre oameni şi locuri, printre amintiri şi prejudecăți. Al treilea grupaj are titlul „Poezii pentru Ramona” şi este un ciclu personal, presărat cu o subtilă tentă ironică.

Autorul are un discurs măsurat, sobru dar în aceeaşi măsură delicat şi îndemânatic.

Parcurgerea acestui volum e ca un itinerariu printre mituri şi metafore, o referință la versul barbian, cu măiestre inflexiuni de Orient. De altfel, din toate textele iese la suprafaţă destul de bine şi de clar frecventarea limbajului poetic barbian și blagian.

Descoperim în acest volum un poet serios, cu bune lecturi, lucid, dar în aceeaşi măsură sensibil, oferindu-ne un produs de calitate.