Martiriul este o mărturie despre dragostea Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a sfinților, ce constituie liantul duhovnicesc al familiei cosmice: umanitate, îngeri, natură. Iar modul de a fi al iubirii în lume este smerenia, cea care are ca esență gestul iconic de privire a oamenilor, a îngerilor, a ființelor naturii ca pe un alt sine, purtător de logos și chip dumnezeiesc. Pentru rodirea acestei iubiri martirul își sfințește viața sa întru adevăr, după asemănarea lui Hristos (Ioan 17, 19). În condiția actuală a lumii, lumea este marcată indefinit de angoasa nevederii lui Dumnezeu, ce se traduce prin simțământul de singurătate existențială și nostalgia intensă a chipului după Arhechipul divin. Viața trăită în orizontul martiriului, ca mărturie a dragostei lui Dumnezeu, este asemuită unei treceri prin chinurile facerii spre a afla vederea lui Dumnezeu – singurul lucru care poate stinge tristețea apăsătoare a acestei singurătăți transcendentale – și bucuria inimii, pe care „nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22).
Florin Caragiu

Într-o lume care caută tot mai obsedant orizontala confortului și a plăcerii, o carte despre verticalul martiriu aduce tocmai medicamentul de care aceasta are nevoie, greutatea care reface echilibrul pierdut, apa rece de la Izvoarele Harului care alungă pătimașa somnolență, care trezește martirul adormit din noi.
Preot Dan Popovici

Lectura micii cărți care ne stă smerită înainte ne este utilă mai cu seamă în perspectiva „marii treceri” pe care fiecare dintre noi este menit, încă de la ivirea sa în lume, să o străbată. Martirul ne arată cum putem străbate, cu bine, „hotarul de taină” (Avva Ghelasie), noi, ființele-întru-moarte, devenind mai întâi din indivizi (noțiune specifică gândirii cantitative) persoane, asemănându-ne, printr-o asceză de o viață, Chipului (eikon eikonos), Domnului nostru Iisus Hristos.
Ciprian Voicilă