Din însăşi inima acestei enigme, ne-am oprit asupra ariei cetăţii antice pe care tot grecii au numit-o Teba cea cu o sută de Porţi, spre a o distinge de cetatea greacă omonimă, căreia îi spuneau Teba cea cu şapte Porţi...

... Colegii mei universitari ştiu multe lucruri neştiute de mine, iar eu ştiu lucruri de care ei nu vor să ştie.
Astfel de situaţii îşi găsesc parţial reflectarea în mica lucrare de faţă. Trag speranţa că unii vor năzui să se înalţe la starea de conştiinţă filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă.

Sufletu-mi se pleacă cu veneraţie şi soarbe, la picioarele palmierilor, din apele Nilului, aşa cum ne îndeamnă Cărţile cele Vechi.
Stoluri de ibişi albi se ridică în depărtare şi Muntele Occidental capătă irizaţii roşietice, pe când porneşte să adie vântul proaspăt ce altădată făcea să fluture Evantaiele lui Amon. Poate că nu e totul pierdut şi cândva în viitor, într-o lume mai curată, se va putea trăi din nou o asemenea Experienţă Spirituală.

Teba nu e un loc material anume: Teba înseamnă o stare de conştiinţă...