La ospatul din Betania. Credinta, mormantul si prietenia

S-au întâmplat atâtea în Betania. În primul rând învierea lui Lazăr, semn al unei meniri mai generale care îi implică pe cei care sunt chemaţi în jurul acestei mese. Isus îl cheamă pe Lazăr afară din mormânt. Însă Lazăr cel înviat este semnul a ceea ce se întamplă şi cu surorile sale, Marta şi Maria. Marta, de fapt, îl recunoaşte în prietenul lor pe Domnul Vieţii. Şi de vreme ce învierea înseamna a crede în Isus, deoarece acela care trăieşte şi crede în el nu va muri în veac, "mărturisirea de credinţă" a Martei înseamnă şi învierea celor dou ă surori. O reflecţie pentru înţelegerea vocaţiei ca drum al învierii, al prieteniei ca relaţie personală întru iubire, întemeiată pe prietenia lui Cristos faţă de noi şi de faptul că noi îl recunoa ş tem în chip radical, al contemplaţiei ca şi capacitate de a şti să vedem prezenţa Domnului în tot ceea ce se înt â mplă în existenţa noastră şi în cea a neamului omenesc