Cum se explică existenţa umană, existenţă sfâşiată şi plină de contadicţii? …Dacă Dumnezeu este credincios dragostei Sale faţă de om (iar asta e sigur) de unde vine contradicţia? De ce lumea pare dominată de dezechilibru şi nedreptate? De ce murim puţin câte puţin? Întrebarea despre om devine întrebare despre Dumnezeu. Rândurile acestea – în limbajul lor simbolic şi figurativ – spun că, în faţa contradicţiilor care marchează istoria umană, Dumnezeu nu trebuie inculpat. Eroarea e a omului. Răul are o origine istorică iar nu teologică. Acest răspuns îl invită pe om să simtă responsabilitatea faţă de propria istorie şi să nu arunce altundeva responsabilităţile care îi revin.