"Ne era teamă. De tot, de nimic, de ceilalţi, de noi. De mâncarea stricată. De ouăle alterate. De mulţimi şi de prejudecăţile lor, de urile lor, de lăcomia lor. De boală, dar şi de mijloacele de a o combate. De comprimatul absorbit după o lectură atentă a dicţionarului Vidal. De asfixierea cu gaz. De înecat în mare. De o avalanşă la munte. De maşini. De accidente. De oamenii în uniformă. De orice persoană învestită cu oareşce autoritate, deci cu puterea de a face rău. De formularele oficiale. De procedurile administrative. De istorie, fie ea măruntă sau măreaţă. De bucuriile înşelătoare. De albul care implică negrul. De oamenii cumsecade care, în anumite împrejurări, se pot preface în criminali. De francezii care se cred buni prin contrast cu cei pe care‑i consideră răi. De vecinii indiscreţi. De natura schimbătoare a oamenilor şi a vieţii. De ce e mai rău, pentru că e întotdeauna un lucru sigur."

Christophe Boltanski