Zoomenirea

"Zoomenirea" continuă teoria începută în "Maimuța goală", ambele volume fiind traduse în mai toate limbile pământului și vândute în zeci de milioane de exemplare.

Autor a peste 20 de cărți, în care mai nimic nu rămâne pe dinafara spiritului de observație etologic, de la obiceiurile rudelor maimuțe până la tabieturile cailor și comportamentul felinelor, Desmon Morris (n. 1928) ia la bani mărunți animalul din noi. Zoolog activ încă din anii ’50, dar și pictor suprarealist, expus alături de Juan Mirὀ, Morris încearcă să dezlege, încă de la primul volum din 1963 (The Biology of Art), complicatele ițe ale sociobiologiei.

Zoomenirea, apărută în 1969, continuă teoria începută în Maimuța goală (1967), ambele volume fiind traduse în mai toate limbile pământului și vândute în zeci de milioane de exemplare.

Distanța dintre animalele de la zoo și oamenii din orașe nu este la fel de mare cum ar părea la prima vedere. în cuști sau în junglele de beton, maimuța (mai mult sau mai puțin goală) se vede nevoită să se adapteze noilor reguli de conviețuire. în schimbul hranei, siguranței și îngrijirilor medicale, atât animalele de la zoo, cât și locuitorii de beton se aleg cu sentimentul de izolare și plictiseală, venite la pachet cu o radicală transformare a relațiilor sociale. La fel ca primatele, oamenii lumii civilizate nu cunosc stresul și violența decât din spatele gratiilor mai mult sau mai puțin vizibile.

Din acest studiu, scris de zoologul-pictor cu îndelungată experiență în cercetarea mamiferelor de la London Zoo, afli cum și de ce se aseamănă șefii triburilor babuine cu mai-marii ierarhiilor umane, dar și cum super-sexul a devenit una dintre principalele probleme ale supermaimuței urbane