Cadourile lui Aston

Oare ce mai face Aston? Sigur a mai crescut puțin de la povestea cu pietrele. Nu mai aduce acasă toți bolovanii care stau singuri afară, în frig, și toate bețele rătăcite prin iarbă pentru că i-a venit o idee și mai interesantă. Aston face cadouri. Multe.
Cu-i nu-i plac cadourile?

Vine și ziua lui, iar el, în loc să se pregătească cu liste nesfârșite de "vreau și aia, și cealaltă", nu face decât să le ofere celor din jur mai mult decât ar putea ei să... ducă. O poveste despre o inimă mică, dar plină de dragoste, o călătorie într-o copilărie lipsită de griji în care cele mai frumoase daruri nu se găsesc la nici un magazin.

Tata pune o oală pe masă. Paste cu pește.
— Nu cumva ai văzut pe undeva sarea, Aston? întreabă tata.
Aston îi întinde un pachet foșnitor. Din pachet se ivește o solniță.
Ce cadou potrivit!
După masă, tata vrea să spele vasele. Dar unde au dispărut detergentul și peria? Tata își răsucește gânditor mustața.
Aston scoate din nou câteva pachete misterioase.
— Mulțumesc frumos, Aston! spune tata. Exact ce-aveam nevoie.