„Romanul
Contele de Monte-Cristo a aparut intre 1845-1846 in foileton, in ziarul Le Journal des Debats, apoi in Le Siecle si s-a bucurat de un succes imens. Publicul astepta cu viu interes aparitia urmatoarelor aventuri ale lui Monte-Cristo, acest supraom, inzestrat cu atatea calitati exceptionale, posesor al unei averi fabuloase si al unei distinctii aristocratice, care indeplineste in mod deliberat rolul de unealta a sortii, distrugandu-i pe cei corupti si josnici, izbavindu-i de suferinte pe cei napastuiti. Dar succesul romanului nu se datora numai acestui personaj misterios si atotputernic, ci si dramatismului situatiilor si patetismului cu care Dumas crease aceasta lume, atat de asemanatoare cu lumea reala. Caci, mai mult decat o profesie, Dumas si-a facut din scris o ratiune de a fi, o traire profunda, o implinire (chiar daca efemera) a dorintei de a schimba lumea, de a inlatura raul. Prin scris,
Dumas si-a afirmat credinta ca omul trebuie sa lupte cu Destinul si nu o data a reusit sa se contopeasca cu personajele carora le-a dat viata.“ - Liliana Anghel
