„Romanul Contele de Monte-Cristo a aparut intre 1845-1846 in foileton, in ziarul Le Journal des Debats, apoi in Le Siecle si s-a bucurat de un succes imens. Publicul astepta cu viu interes aparitia urmatoarelor aventuri ale lui Monte-Cristo, acest supraom, inzestrat cu atatea cali­tati exceptionale, posesor al unei averi fabuloase si al unei distinctii aris­to­cratice, care indeplineste in mod deliberat rolul de unealta a sortii, distrugandu-i pe cei corupti si josnici, izbavindu-i de suferinte pe cei napastuiti. Dar succesul romanului nu se datora numai acestui personaj misterios si atotputernic, ci si dramatismului si­tua­tiilor si pate­tismului cu care Dumas crease aceasta lume, atat de asemanatoare cu lumea reala. Caci, mai mult decat o profesie, Dumas si-a facut din scris o ratiune de a fi, o traire profunda, o implinire (chiar daca efemera) a dorintei de a schimba lumea, de a inlatura raul. Prin scris, Dumas si-a afirmat credinta ca omul trebuie sa lupte cu Destinul si nu o data a reusit sa se contopeasca cu perso­na­jele carora le-a dat viata.“ - Liliana Anghel