Jocul necromantilor, aceiasi "(anti)eroi exceptionali in imprejurari exceptionale" (carora li se alatura altii noi, nu mai putin interesanti) un alt antagonist (doar intrezarit pe parcursul Anotimpului, formidabilul sectant Turek, inamic teribil si nenatural al chiar Zeului Mortii), aceiasi varci (contracarati de moroi si de varcolaci, de data aceasta), acelasi carusel al fantasticului si al tehnologiilor (voit) anacronice, al melancoliei poetice, al dezechilibrului si al dinamismului (intr-un melanj evident beletristic), aceeasi alegorie sociala, dar o cu totul alta poveste - Mazilu pastreaza destule dintre principalele calitati ale Anotimpului, inovand totodata pe mai multe planuri.