Scrierea de faţă, ca una ce tratează filosofic, nu are totuşi drept temă o reformă psihologică; aceasta deşi în angajarea pozitivităţii nu putea să fie lipsită cu totul de schiţarea unei psihologii intenţionale ca atare. De altfel, şi ca una filosofică, ea are o tematică delimitată.

în finalul lucrării, filosoful scrie: „Criza existenţei umane europene are numai două căi de ieşire: sau declinul Europei în înstrăinare faţă de propriul său sens raţional de viaţă, căderea în duşmănie faţă de spirit şi în barbarie, sau renaşterea Europei din spiritul filosofiei printr-un eroism al raţiunii, care va depăşi definitiv raţionalismul. Pericolul cel mare care ameninţă Europa îl constituie oboseala. Să luptăm împotriva acestui pericol al pericolelor ca «buni europeni», animaţi de curajul pe care nici chiar o luptă fără de sfârşit nu-l sperie”.