“Ajunsesem la stadiul în care suferința o transformasem în bucurie, e drept bucuria suferinței. în aceasta consta forța mea aici: orice suferință, indiferent de intensitatea ei, nu mă mai putea abate din drum. Eram conștient și știam pentru ce. Eram gata oricând pentru jertfa supremă, considerată ca o binefacere, și la gândul căreia simțeam o mulțumire fără margini. Toate presiunile, de toate nuanțele, morale sau fizice, de toate intensitățile, nu mai aveau nici o putere asupra mea. Ajunsesem să sfidez moartea.” Ioan Teodorescu