In spațiul și timpul școlii, testul acid al paradigmei sale este, fără putință de tăgadă, testul arhitecturii curriculare. Logica aserțiunii vine dintr-o lecție fundamentală pentru noi, oamenii: comportamente repetate suficient de mult, devin deprinderi; acestea, la rându-le, consolidează atitudini de un fel sau altul. în orice sistem educațional, modelul curricular determină, prin definiție, comportamentele de fond ale elevilor și profesorilor în raport cu ariile învățării, modelându-le ireversibil atitudinile. Una e ca mii de școli și sute de mii de elevi și profesori să execute un tabel unic-cămașă de forță-pat al lui Procust, și cu totul altceva ca școlile să învețe curajul de a-și deschide oferta curriculară în funcție de nevoile specifice ale comunităților cărora aparțin.