...Toamna își intrase în drepturi după moartea lui Gheorghiță Culea. Trei zile continuu a plouat în sat. O ploaie rece, morăcănoasă, aproape de nesuportat. Adunați pe la casele lor, oamenii comentau încă tragedia tânărului găsit înjunghiat în liziera cu oțetari. Se spunea că Pușa, fiica lui Roman, a venit la cimitir, la înmormântarea lui Gheorghiță într-o trăsură, a privit după gardul cimitirului, dar nu s-a dat jos din trăsura acoperită cu o cergă, împotriva ploii abundente. Singurul care a rămas acolo, îmbrățișând mormântul după ce toți ceilalți au plecat la casele lor, a fost Mitru, tatăl celui decedat. Ploaia cădea pe creștetul lui, făcându-l una cu pământul de deasupra mormântului, dar el nu simțea nici ploaie nici frig...