„Destinația Turnului? Nimeni nu o cunoaște sau nimeni nu vrea să vorbească despre aceasta. Atâta doar că la parter, pe o piatră veche, afumată, fixată cu mortar în perete, abia dacă se văd urmele unor litere de neînțeles. Unii spun că acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam așa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, așa că, după lungi dezbateri și interpretări, s-a ajuns la concluzia că sus trebuie să fie ceva unde oamenii se simt bine și cine urcă nu-și mai dorește să se întoarcă.“

„Farmecul prozei originale a lui Ion Mărculescu îl dă anume acest mod de a nara: esențial umoristic, fantezist, cu împingeri bruște în hilaritate și în absurditate. Antifrazismul lui Creangă și «marea trăncăneală» a lui Caragiale sunt bine însușite, ca și breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai puțin transpare și tutelara umbră a lui Urmuz în mecanismul artificios al sofisticăriei, ambiguizării. E o tehnică insolită a mistificării, a păcălelii (cu rădăcini și în râsul popular, dar și în procedeele marilor satirici), a inducerii strategice în eroare (…)“ - Acad. Mihai Cimpoi

„Orice prozator aspiră să-și construiască un spațiu al lui, peste care să fie unic proprietar. Pentru Ion Mărculescu, acest spațiu este Marcona. în scriitura de transpunere a toposului, ludică, sprințară, se amestecă parodia, persiflarea, maliția, ironia și autoironia, ilustrând o poetică postmodernistă, integrându-l pe scriitor într-o generație, dar și în tradiția Școlii de la Târgoviște. Prozatorul lasă permanent impresia că se joacă, în transcrierea realului, ficțiunea se confundă cu nonficțiunea până la completa absorbție a uneia în cealaltă. “ - Ana Dobre – „Luceafarul“, 2015

Ion Mărculescu a mai scris: Cioara schioapă (1998), Quatrocente (2001), Nastasia, un amor de aproape un an (2007), Mesterul de oglinzi (2007), Jurnalul de la Marcona. Geneza (2008), O iubesc enorm, Domnule judecător (2009), Al treilea picior (2011), Haralamba (2012), Spovedania (poezie, 2013), Oglinzi zgâriate (poezie, 2013), Gumelnița (poezie, 2014), Jurnalul de la Marcona – însemnările (2015).