Pangeea, toamna

***

[...] Psihologia colectivă a personajelor din Pangeea, toamna e greu de descris. Toți protagoniștii știu că trăim perpetuu într-o minciună planetară, pe care comoditatea noastră o face suportabilă, deși cu nimic mai puțin sinistră. Expresia ei cea mai plebee e consumerismul, care nivelează așteptările culturale într-un mod rudimentar și reductiv, producând roboți lobotomizați și extaziați ca niște copii în fața circului proaspăt venit în oraș. Există în roman o fină critică a societății de consum, fără însă a cădea în ideologie. Accentul cade și aici pe tratamentul dur și dezumanizant cu care se creează spectacolul: „Un fotomodel din Slovenia e târât până la marginea orașului sau în grădina vărului fotografului și pus să țopăie de patru ori pe minut până ce gambele i se inflamează și pulsează dureros. Mereu cu zâmbetul pe chip, mereu cu brațele răsfirate. Iar apoi, din cinci sute de astfel de imagini, una își găsește loc pe unul din site-urile care vând la kilogram poze cu alți tineri euforici.” [...]

[...] Pangeea, toamna e un roman al desprinderii, un manifest pentru sfidarea gravitației și pentru căutarea – chiar iresponsabilă – a drumului propriu. Artistul, ca factor prim în încercarea de decodificare a misterului, e portretizat ca un damnat, în cunoscuta tradiție romantică, însă Răzvan Coloja îl plasează în zona inconfortabilă a celui nu neapărat repudiat de o lume ostilă și opacă, ci în poziția unui căutător al felului în care inteligența lui emoțională poate fi pusă în beneficiul lumii. Suferința personajelor sale nu are legătură, așadar, cu idioția congenitală a celor din jurul lor, ci cu drama proprie de a nu se ridica la înălțimea darurilor cu care au fost înzestrați. [...]

Pangeea, toamna este, poate mai puternic decât alte cărți ale autorului, un roman senzorial sau, mai pretențios spus, un poem epic.

Dan-Liviu Boeriu

***

“O altă chestie pe care o afli de la Roland e că dacă ai muşca din cartonul unui ambalaj McDonalds ţi-ai umple gura de cuie. Dublu-cheeseburger cu de două ori mai mult sos şi frânturi perfecte de salată perfectă şi şase cuie înfipte adânc în stratul de carne. Poza aceea care te face să dai 6,4 RON pentru un sandviș imens este ceea ce i-a plătit lui Roland setul de lentile taiwaneze. Caşcaval peste sos peste verde peste ceapă tocată peste o pastilă de carne – cum fotografii fac toate chestiile astea să rămână nemişcate şi compacte este că înfig în ele cuie lungi, oxidate. Lame de bomfaier, ace, scobitori. Feliile de roşie care lucesc în broboane de prospeţime? Feliile sunt lipite cu Superglue de pastila din ceafă de porc. Tot cu lipici-instant sunt pictate şi seminţele de susan, imediat ce stropeşti chifla cu spray de bronzat care-i conferă o alură de rumen şi cald.”