„Unirea mea cu părinţii, după lunga mea absenţă, se contura zi după zi, iar eu redeveneam iarăşi copilul lor de odinioară, cel care fusesem, într-un fel, pierdutul de familie. Redescopeream trecutul meu şi toate sentimentele mele de odinioară, umbrite de ani, ca şi gesturile de dragoste ale părinţilor, afecţiunea lor caldă, ca şi amintirile pe care noi le aveam, din anii mei tineri. Viaţa mea reînflorea din aceste amănunte familiale. Mă impresiona grija lor, pentru tot ce trăisem, pentru bucuriile simple care răsăreau în sufletul lor, uscat de aşteptare, până acum când mă vedeau aproape de ei. Redeveneam fiul lor drag.”