Confiscarea extinsa: intre de ce si cat de mult?

Despre lucrare
Tema lucrării abordează o instituţie relativ recent introdusă în materie penală,confiscarea extinsă, instituţie ce nu este încă acomodată perfect în atmosfera represiunii. Europa se schimbă. Confruntată cu evidenţa unei strategii ineficiente în domeniul combaterii criminalităţii organizate transfrontaliere, Europa face un pas înainte. Ultima expresie a acestei noi politici penale este introducerea unor prerogative extinse de confiscare la dispoziţia autorităţilor judiciare. Actualmente, acestea au mijloacele de a depista, îngheţa, gestiona şi neutraliza produsele provenite din săvârşirea de infracţiuni şi în special banii, ce reprezintă combustibilul ce alimentează cartelurile criminale.

Noutate absolută
Este prima lucrare publicată în România care analizează exclusiv problema confiscării extinse.

Din cuprins

• Infracţiunile generatoare de profit
• îmbogăţirea ilicită
• Inversarea sau reducerea sarcinii probei
• Confiscarea în absenţa unei condamnări
• Preliminarii
• Principiul minimei intervenţii
• Prezumţia de liceitate a dobândirii averii
• Prezumţia de nevinovăţie
• Principiul clarităţii
• Principiul neretroactivităţii
• Principiul ne bis in idem
• Regimul juridic general al confiscării
• Regimul juridic special al confiscării extinse

Puncte forte

• probleme pe care le ridică aplicarea confiscării extinse
• abordare interdisciplinară
• ample referinţe bibliografice
• receptare în dreptul penal român a mesajului original european
• prezentarea prerogativelor extinse de confiscare

Cuvintele autorului despre lucrare:
Prezentul studiu reprezintă o contribuție la înțelegerea modului de receptare în dreptul penal român a mesajului original european. Pe de o parte, nu trebuie uitat faptul că, fără a afișa un conservatorism rigid, dreptul penal național dispunea de instrumentul tradițional al confiscării speciale, peste care se suprapune confiscarea extinsă, împrejurare ce determină întrebarea de ce avem nevoie de acest nou instrument de confiscare și nu s-a stimulat aplicarea unei instituții ce exista deja. Pe de altă parte, din perspectiva interogației: ce se pierde atunci când aparent se câștigă ceva? ar trebui spus că eficientizarea noii instituții va depinde în mare măsură de o schimbare de paradigmă cu privire la statutul judecătorului din România, legea conferind acestuia un drept de apreciere considerabil extins.

Despre autor
Flaviu Ciopec este avocat în Baroul Timiş şi lector universitar în cadrul Facultăţii de Drept din Universitatea de Vest din Timișoara.