Părintele Dumitru Stăniloae a fost un om asupra căruia Dumnezeu și-a revărsat darul Său din preaplin. In plus, Părintele a știut să fie de o trezvie extraordinară, a știut să primească darul și să-l sporească cu o rodnicie rară. Teologia sa este o continuă convorbire prietenească cu Dumnezeu.

Scrierile Părintelui Stăniloae vor rămâne mereu un izvor de bună mireasmă teologică, întăritor întru cunoaşterea şi păstrarea neabătută a dreptei credinţe. Rămâne ca noi să nu risipim această moştenire care poate fi cuprinsă, pe scurt, în aceste cuvinte: un duh filocalic. Filocalia va trebui să continue, iar volumul al XIII-lea să fie neapărat cu extrase din scrierile Părintelui Dumitru Teologul.

Această carte cuprinde evocări, câteva studii și un interviu, care, foarte probabil, este ultimul acordat de Părintele Dumitru Stăniloae.