- Carte in stoc la furnizor
- Livrare estimativă în 5 zile
NICIODATA N-AM SA-NVAT
CA EL A MUR1T”
E ste replica peste Timp a unui initiat ce-si striga biruinta dar si revolta profundei intelegeri in fata cutremuratorului NU CREDEAM SA-NVAT A MURI VREODATA, vers-efigie apartinand vesnic tandrului Eminescu.
Numai un ales crescut sub veghea lui inalta, precum Nichita Stanescu, putea cuprinde dimensiunea tragismului constiintei poetice a Geniului tutelar, deslusindu-i vectorul existentei. Creatorul Odei (in metru antic) „a supravietuit cel mai intens in literatura noastra pentru ca a exprimat cel mai acut pricina si sensul literaturii: a fi."
Numai un poet poate intelege Poetul. „Un poet este tot timpul si oriunde, din simpla pricina ch. este."
Numai poetul are superbul orgoliu si magica insusire de a inchide in verb nelinistile timpurilor si locurilor, pentru a ne regasi mereu in ele pe not insine. Se cuvine, de aceea, sa retinem ca not suntem contemporanii lui Eminescu si nu invers, cum s-a spus. Pentru ca el este etern.
Dintre toti convietuitorii sal, mai mult decat chiar Macedonski, teoreticianul „poeziei viitorului", Eminescu cla impresia, apoi certitudinea modernitatii. Si aceasta pentru ca tiparele romantice au fost constranse deodata sa raspunda altei incarcaturi lirice. Rezultat al unei trairi autentice a culturii, noutatea a venit de la sine, lard ca poetul sa tradeze sentimentul ca s-a angajat intr-un demers esential deosebit fata de ceea ce se practicase pand atunci, in „zilele de-aur a scripturelor roman."
Fireste, geniul suporta greu analogiile si nu vom insista pe aceasta cale. Mult mai adecvat'd intelegerii unicitatii sale este patrunderea spre versurile de o fecunda reflexivitate care alcatuiesc substanta poeziei programatice. Sub acest raport, Numai poetul reprezinta prima ars poetica eminesciana. Datand din acelasi an, 1868, cu Intunericul si poetul, in care asumarea unei misiuni nationale este afirmata vehement, Numai poetul inaugureaza
