„Panait Istrati venea în aparenţă numai cu un capital de povestiri exotice. Era ca un fel de comoară, de 1001 de nopţi, în ediţia modernă. […] Dar, subteran, era cu totul altceva: o capacitate de simţire adâncă, răscolitoare, într-o vreme de uscăciune generală. Panait Istrati a fost un om viu, un om adevărat, un autentic. (Ne îngăduim în mod excepţional acest cuvânt.) Cu o energie oarecum plebeiană, de veşnic răzvrătit, s-a exprimat întreg, fără sfială şi fără ruşine.” Şerban Cioculescu