Romania la rascruce

La mai bine de 25 de ani după RevoluÅ£ia din 1989 ÅŸi după încheierea tranziÅ£iei, România se află la răscruce, fiind în căutarea unui nou proiect de Å£ară. Volumul de faţă îÅŸi propune să contribuie la dezbaterea pe acest subiect, atacând frontal unele dintre problemele majore ale societăţii româneÅŸti: rolul ÅŸi funcÅ£ionarea statului, problemele demografice, inegalităţile economice ÅŸi sociale. Abordarea este multilaterală, interdisciplinară, fiind contribuÅ£ii din zona sociologiei, istoriei, demografiei ÅŸi ÅŸtiinÅ£elor administrative. în analiza problemelor de mai sus, considerăm că perioada de referinţă nu mai este cea comunistă, de care ne desparte peste un sfert de secol, ci tranziÅ£ia. Altfel spus, problemele cu care ne confruntăm îÅŸi au originea îndeosebi în deciziile strategice, cu impact pe termen lung în profunzimea organismului social, luate în perioada de trecere de la vechiul regim la noul capitalism românesc. Numai printr-o înÅ£elegere a ceea ce s-a întâmplat în acei ani putem ÅŸti ce opÅ£iuni avem pentru viitor.

în capitolul Spre o nouă teorie a tranziÅ£iei, Cătălin Zamfir oferă o evaluare globală a procesului de profunde schimbări de după 1989. Autorul formulează teoria statului tranziÅ£iei ca stat neofeudal. La bază este ipoteza că statul român actual are un profil distinct, determinat de modelul occidental de stat, la care se adaugă funcÅ£iile specifice ale statului în procesul tranziÅ£iei ÅŸi efectele sociale ale exercitării acestor funcÅ£ii. Neofeudalismul reprezintă un cost plătit de întreaga societate pentru politica privatizării rapide, care, alături de cea a statului mic, constituie unul dintre cele două elemente ale nucleului strategiei tranziÅ£iei. Deoarece controlul legalităţii risca să devină o frână în procesul privatizării rapide, corupÅ£ia a reprezentat un instrument tolerat al tranziÅ£iei. Rezultatul de până acum al tranziÅ£iei este o societate capitalistă subdezvoltată, departe de a deveni o Å£ară prosperă de tip occidental. Riscul este să fim o societate de lumea a treia, la marginea Europei; va fi deci mult mai rău dacă am continua pe acelaÅŸi drum. Noua ÅŸansă istorică este să adoptăm o altă strategie de a ieÅŸi din criza produsă de tranziÅ£ie. Cătălin Zamfir este profesor universitar doctor, director al Institutului de Cercetare a Calităţii VieÅ£ii (ICCV) din cadrul Academiei Române.

Unul dintre obiectivele statului tranziÅ£iei, descentralizarea, reprezintă prima temă majoră a acestui volum. în capitolul Procesul de regionalizare – descentralizare: o analiză critică, Iulian Stănescu porneÅŸte de la proiectul de reformă iniÅ£iat de guvern în 2013, pe care îl tratează pe trei dimensiuni: conÅ£inutul politicilor publice, relaÅ£ia în timp dintre descentralizarea financiară ÅŸi inegalităţile de dezvoltare dintre diferitele zone ale României ÅŸi perspectiva populaÅ£iei. Potrivit concluziilor analizei, care a utilizat serii de date pe circa 15 ani, descentralizarea constituie, în fapt, un factor accelerator al creÅŸterii inegalităţilor de dezvoltare dintre unităţile administrativ-teritoriale ale României. Cauza acestui fenomen Å£ine de mecanismul de constituire a bugetelor locale, care aminteÅŸte de principiul biblic „celui care are, i se va da, iar celui care nu are, i se va lua ÅŸi ceea ce are”. Iulian Stănescu este doctor în sociologie, cercetător ÅŸtiinÅ£ific III la ICCV.

în Descentralizarea în România. Un proiect politic tergiversat, nefinalizat sau eÅŸuat?, Cristian Anghel propune o trecere în revistă a evoluÅ£iei istorice a procesului de descentralizare, ca element fundamental al reformei administraÅ£iei publice din România începând cu 1990. Sunt prezentate ÅŸi problemele cu care s-au confruntat comunităţile locale în perioada respectivă. Studiul beneficiază de experienÅ£a de peste 20 de ani a autorului în administraÅ£ia publică locală, care între 1993-2010 a fost primar al municipiului Baia Mare. Cristian Anghel este conferenÅ£iar universitar. DeÅ£ine un doctorat în ÅŸtiinÅ£e administrative ÅŸi un doctorat în mecanică tehnică. între 2005 -2010 a deÅ£inut funcÅ£ia de preÅŸedinte al FederaÅ£iei Autorităţilor Locale din România, iar între 2005-2010 a fost prim-vicepreÅŸedinte al AsociaÅ£iei Municipiilor din România.

în studiul EvoluÅ£ia unităţilor administrativ-teritoriale în România din perspectivă istorică, istoricul Dan C. Rădulescu prezintă evoluÅ£ia unităţilor administrativ-teritoriale constituite în statele româneÅŸti ÅŸi în provinciile istorice româneÅŸti aflate sub stăpânire străină de-a lungul timpului. Sunt avute în vedere, ca dezvoltare teritorială, spaÅ£iul istoric de etnogeneză al poporului român ÅŸi, respectiv, arealul de coagulare a entităţilor statale din care de-a lungul timpului România s-a făurit ca stat suveran. Toate aceste eforturi au fost finalizate, în cele din urmă, în împărÅ£irea teritoriului României moderne prin legea administrativă din 1864 în judeÅ£e. Modificările întreprinse între 1938-’40 ÅŸi 1950-’68 de organizare a unor megastructuri administrative, echivalente funcÅ£ional cu regiunile propuse actualmente, au reprezentat eÅŸecuri. Nu în ultimul rând, unităţi echivalente judeÅ£elor se întâlnesc ÅŸi în state vecine, membre ale Uniunii Europene. Dan C. Rădulescu este cercetător ÅŸtiinÅ£ific III la ICCV.

Problemele demografice constituie a doua temă majoră a volumului, fiind tratată în două capitole. în Un sfert de secol de declin demografic, Traian Rotariu oferă o amplă analiză a scăderii cu 14% a populaÅ£iei României între 1990 ÅŸi 2013. Sunt tratate evoluÅ£ia populaÅ£iei totale ÅŸi migraÅ£ia externă, fertilitatea populaÅ£iei, mortalitatea, nupÅ£ialitatea ÅŸi divorÅ£ialitatea, schimbările în structura pe vârste, rezultate în îmbătrânirea populaÅ£iei. MenÅ£inerea în perioada următoare a ritmului anual negativ de creÅŸtere de -0,64% dintre 1990-2013 ar conduce la înjumătăţirea populaÅ£iei în decurs de aproximativ un secol. Autorul supune discuÅ£iei politicile de populaÅ£ie, acea componentă a politicilor sociale având ca scop modificarea volumului populaÅ£iei sau a structurilor acesteia, în contextul în care chestiunea subfertilităţii populaÅ£iilor europene devine tot mai clar una preocupantă la nivelul Uniunii Europene. Calculele pesimiste arată că până la finele secolului doar între un sfert ÅŸi o treime din populaÅ£ia Europei ar mai fi de origine europeană. Preocupările pentru sporirea fertilităţii se regăsesc mai ales la nivelul ţărilor în care indicele de reproducere este foarte mic. Presupunând că măsurile de stimulare a natalităţii ar putea fi eficace, se ridică întrebarea în ce măsură o asemenea pârghie ar fi una potrivită ÅŸi pentru România. Traian Rotariu este profesor universitar la Facultatea de Sociologie ÅŸi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii BabeÅŸ-Bolyai din Cluj-Napoca.

în studiul Dimensiuni ale diferenÅ£ierii demografice în mediul rural după 1990, Flavius Mihalache arată că, după 1990, populaÅ£ia rurală a României ÅŸi-a modificat treptat coordonatele de evoluÅ£ie demografică. Schimbările apărute la nivelul fertilităţii, coroborat cu mărirea ponderii populaÅ£iei vârstnice, au făcut ca mediul rural să-ÅŸi piardă rolul în echilibrarea structurii demografice la nivel naÅ£ional. în profil teritorial, se constată apariÅ£ia unor enclave ale dezechilibrului demografic, reprezentând microregiuni rurale ce se confruntă cu spectrul depopulării ÅŸi al îmbătrânirii pronunÅ£ate. La polul opus, întâlnim cazul localităţilor rurale dezvoltate, situate în zonele de extindere a oraÅŸelor mari, care prezintă evoluÅ£ii demografice pozitive pe fondul transformării acestor localităţi în destinaÅ£ii de imigraÅ£ie internă, în special pe ruta urban-rural. Flavius Mihalache este doctor în sociologie, cercetător ÅŸtiinÅ£ific III la ICCV.

Inegalităţile economice ÅŸi sociale reprezintă a treia temă majoră, fiind tratate atât pe verticală, respectiv cum se manifestă în structura socială, cât ÅŸi pe orizontală, adică în profil teritorial.

în capitolul ExperienÅ£e sociale ale inegalităţii economice, Mihai Dumitru a explorat un alt domeniu social cheie în care opÅ£iunile privind politicile publice din ultimul sfert de veac au influenÅ£at nu numai procesul (re)distribuirii resurselor economice, ci ÅŸi ordinea socială sau problemele cu care se confruntă România. De ce bogaÅ£ii sunt bogaÅ£i, iar săracii sunt săraci? Inegalităţile economice sunt universale ÅŸi inevitabile. Cercetarea românească a arătat de multă vreme caracterul atipic al diferenÅ£elor în venit ÅŸi o tendinţă spre polarizare socială. VarianÅ£a bunăstării materiale contribuie la amplificarea sărăciei ÅŸi influenÅ£ează – direct sau indirect – calitatea vieÅ£ii (sănătatea, longevitatea, satisfacÅ£ia faţă de viaţă), interacÅ£iunile sociale ÅŸi – la nivel macrosocial – coeziunea socială. BogaÅ£ii ÅŸi săracii trăiesc în lumi sociale distincte. Fără un ansamblu de politici publice (economice, fiscale ÅŸi sociale) care să limiteze polarizarea socială, România tinde să re(devină) o societate de status. Mihai Dumitru este cercetător ÅŸtiinÅ£ific III la ICCV.

în capitolul Localităţile rurale în contextul reformei administrative, Flavius Mihalache tratează subiectul reorganizării localităţilor. Premisa autorului este că localităţile reprezintă unităţile cu impactul cel mai ridicat asupra cadrului de viaţă al populaÅ£iei. Decalajele de dezvoltare consemnate în ultimele decenii îÅŸi au originea, de cele mai multe ori, în factori locali ÅŸi regionali. Studiul analizează dacă ÅŸi în ce măsură se impune o intervenÅ£ie publică în vederea ajustării ÅŸi îmbunătăţirii actualului sistem de organizare a localităţilor rurale.

Statul ÅŸi guvernarea în perioada contemporană constituie a patra temă. în capitolul GuvernanÅ£a multinivel ÅŸi rolul statului în era (post)modernă, IonuÅ£ Anghel tratează tema conceptualizării puterii statale în societăţile contemporane. în ultimele două decenii, în interiorul ÅŸtiinÅ£elor sociale ÅŸi politice asistăm la o critică extinsă a conceptualizării puterii statale în mâinile unui guvern central ce deÅ£ine monopolul asupra autorităţii statale. în acest sens, multe studii au început să ia în considerare (ÅŸi) rolul autorităţilor nonstatale, sistemelor expert, organizaÅ£iilor cvasi ÅŸi neguvernamentale, reÅ£elelor informale sau formale de autoguvernare la nivel comunitar sau chiar transnaÅ£ional, cu rol în elaborarea ÅŸi implementarea politicilor publice ÅŸi sociale. Astfel, guvernarea ierarhică este înlocuită cu un tip de guvernanţă multinivel, prin intermediul căreia responsabilităţile, sarcinile ÅŸi activităţile de guvernare sunt dispersate de autorităţile centrale la nivel subnaÅ£ional, către instituÅ£ii locale, societate civilă, actori privaÅ£i, dar ÅŸi la nivel supranaÅ£ional, cu care intră în interacÅ£iune în implementarea politicilor. DeÅŸi guvernanÅ£a multinivel este asociată cu descentralizarea competenÅ£elor ÅŸi creÅŸterea numărului de actori neguvernamentali ÅŸi privaÅ£i în actul guvernanÅ£ei, ca parte a efortului Uniunii Europene de a face guvernanÅ£a mai eficientă, democratică ÅŸi legitimă în reprezentarea cetăţenilor, experienÅ£a statelor din Sud-Estul Europei arată că de cele mai multe ori elementele guvernanÅ£ei multinivel au fost preluate selectiv, lipsa capacităţii administrative ÅŸi a expertizei la nivel subnaÅ£ional creând relaÅ£ii asimetrice, în care statele în curs de aderare au participat pasiv în elaborarea politicilor, primind de multe ori template-urile de politici de sus în jos. IonuÅ£ Anghel este doctorand în sociologie, asistent de cercetare la ICCV.

în Dezvoltarea regională în context european, Christopher Dina abordează conceptul de dezvoltare regională pe diferite dimensiuni: termenii de arie, zonă, regiune; tipuri de regiuni; relaÅ£ia cu sociologia regională; politicile de dezvoltare ÅŸi conceptele conexe: dezvoltare socială, comunitară ÅŸi, respectiv, durabilă; dimensiunile dezvoltării regionale ÅŸi locale. O parte consistentă este rezervată politicilor de dezvoltare regională ale Uniunii Europene. în ceea ce priveÅŸte procesul de absorbÅ£ie a fondurilor europene nerambursabile, o descentralizare la nivelul instituÅ£iilor de resort reprezintă o opÅ£iune viabilă. Christopher George Dina este doctor în sociologie, expert în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Autorii mulÅ£umesc domnului Alexandru Paul Radu pentru sprijinul acordat în realizarea acestui volum.