Nu cred că greşesc dacă afirm că Radu Dures, autorul acestor poeme postume, ne propune o filosofie poetică pe note personale-existenţiale, nicidecum întâmplător, cu glasul, simţurile şi inspiraţia pregătite să întâmpine lumea dorinţelor cu o poftă de viaţă echilibrând repertoriul nostalgic prin cântecul interpretat aşa cum cere Inima vieţii – având unitatea de măsură clipa – acest infinit mic fără de care nu putem nicicum percepe veşniciile, mântuirile, minunea iubirii sau măcar profunzimile zbaterii omeneşti.
Poetul Radu Dures tratează cu har şi îndrăzneală, o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii, poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate.
Am citit aceste „POEME POSTUME” şi uşor surprinsă, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Pumn de humă”, „Greu drum”, la „Petale cad”, la „Cavalerul trac”, la „Epistola”, la „Soluţie”, la „Povestea unei stele mici”, la „în lungul drum”, la „Nădejdii”, cu emoţie.
Ştim cu toţii că acum nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, şi când Radu Dures a scris, a făcut-o cu sufletul, a scris ce a simţit. Adică a scris româneşte, a scris aşa cum a vorbit. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.
Volumul „POEME POSTUME”, este o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte poezia lui Radu Dures şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care poetul pătrunde în abisul fenomenului uman - fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autorului de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană. Acest volum este o săgeată trasă din inima lui Radu Dures care a ars mult timp pentru poezie.
Sunt onorată că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Sisila Duldurescu, soţia poetului care a cules poemele în dorinţa ca acestea să fie cunoscute de iubitorii de poezie. Şi nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte