“O epocă în care limbajul a devenit indecent de important simte, iată, nevoia să „deboteze” lucrurile. O epocă în care politica a devenit o mistică şi mistica (doar) o politică îşi regizează în fraze somptuoase apusurile. Şi tînjeşte la regăsirea unui paradis semantic (iluzoriu, ca toate paradisurile) în care cuvintele sînt inutile pentru că nu a început cunoaşterea. Sensul acestor „gîndeme”, e doar o pipăire a pereţilor. Construcţie teratologică, labirintul e legat totuşi de mitul zborului. Aidoma e şi labirintul inextricabil al limbii: cel pe care l-a înghiţit nu mai are scăpare decît în sus”. (autorul)