De ce mi-e foame? De la teama de lipsuri la nebunia dietelor

Pornind de la cele mai recente studii din sfera psihologiei, neurologiei sau a bolilor de nutriţie şi de metabolism, dr. Marie Thirion analizează mecanismele care stau la baza senzaţiei de foame, a plăcerii şi a saţietăţii, dar şi comportamentul pe care îl avem într-un anumit mediu nutriţional. De la cea mai fragedă vârstă, experienţele alimentare ne cimentează fundamentul pornind de la care apare senzaţia de foame.

Cauzele îngrăşării şi ale obezităţii din Occident sunt mult mai profunde decât erorile dietetice individuale. Argumentele aşa-zis ştiinţifice care vin să sprijine un anumit regim alimentar sau altul sunt extrem de simpliste. în societatea în care trăim, una a abundenţei alimentare, trebuie să ne întrebăm permanent ce înseamnă să fii echilibrat (sau în ce constă dezechilibrul), astfel încât să ne adaptăm cât mai bine la modul de viaţă din zilele noastre şi la nevoile reale pe care le avem.

Această carte inovatoare ne invită să înţelegem totul despre foame, o pulsiune care ne ajută de altfel să trăim şi să ne dezvoltăm.

Din aceeaşi colecţie: „Postul negru, o nouă terapie“

„ Apetitul este un echilibru, dar nu unul înnăscut. Este un echilibru care se construiește, se modifică, se dereglează și se modifică din nou. Bineînțeles, într-un mediu stabil, cu un program zilnic precis, el pare a fi definitiv dobândit. însă, imediat ce are ocazia, corpul revine la vechile obiceiuri. De unde și decepțiile ce au urmat atâtor diete eșuate.

Poate că, înțelegând mai bine diverșii parametri ai acestui echilibru și numeroșii factori posibili ai dezechilibrului, vom ajunge să apreciem altfel foamea, această minunată pulsiune care ne face să trăim, să savurăm, să creștem și să dăinuim…“

(„De ce mi-e foame?“)

„ Nu există soluție satisfăcătoare nici pentru îmbătrânire, nici pentru moarte, nici pentru surplusul de greutate (...) Așadar, că suntem slabi, durdulii, dolofani sau mai mult de atât, haideți să ne mișcăm mușchii, să ne îndreptăm mintea către pasiuni non-alimentare (prieteni, ieșiri, muzică, expoziții etc.), în loc să ne ducem direct la frigider, la ecran sau la sticla de whisky; să ne recăpătăm moralul, entuziasmul, bucuria de a trăi, elanul veritabil, chiar dacă îmbătrânim, chiar dacă viața e grea. Să evităm, măcar pentru copiii noștri dacă nu pentru noi înșine, să ne umplem golul existențial mâncând.“

(„De ce mi-e foame?“)