Dumnezeu, mama si eu

„Niciodată n-a trebuit să-l caut pe Dumnezeu: trăiesc cu el. Chiar înainte să fiu scos cu ajutorul spatulelor din burta mamei, unde aş fi rămas cu plăcere, dacă ar fi fost după mine, el sălăşluia în mine, precum, la rându-mi, sălăşluiesc şi eu în el. Mă însoţeşte neîncetat. Chiar şi-n somn.

Mama l-a sădit pe Dumnezeu în mine. O cuvioasă mistică de râsul curcilor care se înflăcăra din te miri ce, de la o floare de mac sau de la răhăţelul din oliţă al ultimului ei bebeluş. Emana credinţa prin toţi porii.“