„întîi au zidit casa, i-au pus acoperiș, i-au pus pe creastă un smoc de busuioc în jurul căruia ea a legat un prosop alb, brodat în fir alb, prin găurile căruia se împleteau șuvițe toarse din cerul senin chiar de mîna Maicii Domnului, apoi preotul a sfințit casa, au chefuit, apoi a măturat urmele lăsate de zidari și cheflii, să fie totul curat, în așa fel ca ea să ne primească în așternuturile paturilor peste care a făcut zeci de cruci și mătănii, să ne fie somnul liniștit, ca viața ei zbuci-umată să se liniștească în inimile noastre, apoi, în zori, ne-a trezit și ne-a spus: eu v-am așternut bine, depinde de voi cum vă veți deșterne și veți pleca în lume, apoi s-a așezat zi de zi în icoane – Doamne, fă ca toate astea să rămînă la fel pe mai departe!” (Gellu Dorian)