împărăția oglinzilor strâmbe reprezintă un bun exercițiu pentru școlari în perioadă pre și postabecedară. Alina, o fetiță în clasa a-5-a care locuia cu bunicuța ei, nu era tocmai ascultătoare. Bătrânica îi spunea deseori că ar fi tare bine dacă s-ar putea privi dintr-o parte, mai precis din afara ei. în timp ce citea în cartea ei de povești, oglinda o strigă. Era fermecată. O întrebă dacă vrea să îndeplinească dorința bunicii, însă pentru aceasta era necesar să treacă de cealaltă parte a oglinzii. își făcu curaj și acceptă. Dincolo o descoperi pe Anila, care era de fapt partea din ea ce era leneșă,neascultătoare. Deodată începu să bată un vânt rece , iar foile cărții să se miște. Fetițele s-au aplecat deasupra ei, iar Alina deschise cartea exact la pagina pe care era desenat minunatul oraș din poveste. Anila îi propune Alinei să facă o plimbare prin oraș, spunându-i că nimic nu este imposibil. Cartea se mări și le lăsa pe fetițe să pășească în orașul mult dorit. într-o manieră jucăușă, hazlie, peripețiile Alinei și ale Anilei deschid porțile unei lumii noi, Orașul Oglinzilor, unde oglinzile erau amplasate peste tot. Ele aveau scopul de a păcăli oamenii, având abilitatea de a mări obiectele. în acest oraș, asupra căruia fusese aruncată o vrajă de către Uemz, astfel că orice persoană care cădea se prefăcea în cioburi de sticlă, Alina a dus o adevărată luptă de convingere pentru ca Anila să o ajute în rezolvarea problemelor care au apărut în călătoria lor și pe care le veți descoperi citind cartea. După salvarea orașului, prin uciderea lui Uemz și a oglinzilor lui mincinoase, fata a revenit acasă, unde timpul rămase pe loc și îi sări în brațe bunicii. Aceasta, mirată, o întrebă pe fetiță de unde provenea schimbarea bruscă, iar nepoțica, cu un glas voios îi răspunse: ”M-am privit dintr-o parte.”

Vă invităm să descoperiți minunata aventură a Alinei, fetița curioasă!