Cele trei romane ale lui M. Blecher probează în mod exemplar literatura suferinţei – în sens existenţial: autorul se exersase şi prin lecturi kierkegaardiene. întâmplări în ireali­tatea imediată (1935), care se compune din amintiri de adoles­cenţă, este un roman al suferinţei originare, al visătoriilor coşmareşti, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinţei impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de gips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere şi degradare. (I. NEGOIŢESCU)