Punct contrapunct surprinde grava criza spirituala a societatii londoneze de dupa Primul Razboi Mondial, o epoca framintata, ce tradeaza deruta si disolutia lumii moderne. Constient de iremediabila transformare a realitatii sociale si de complexitatea universului uman, romancierul renunta la maniera asa-zis traditionala de a oglindi viata, preferind o tehnica narativa noua pentru epoca sa, imprumutata din repertoriul cinematografic. Astfel, naratiunea descriptiva este inlocuita de monologul interior, iar „actiunea” se subordoneaza tehnicii contrapunctice, care sparge unitatea spatiala si temporala si transforma insiruirea evenimentelor intr-o uriasa scena, in care totul se petrece instantaneu. La toate acestea se adauga muzica, insotind aproape in permanenta decupajul cinematografic atit de minutios regizat.