M-am născut într-un mic târg din Moldova, unde mi-am petrecut copilăria, vârsta la care cele ce se petreceau în jurul meu erau „abia-nţelese şi pline de-nţe­le­suri” (Eminescu).

Adolescenţa mi-am trăit-o în oraşul Bârlad, unde urmam cursurile liceului „Codreanu”. Eram la vârsta când marile întrebări încep să apară! începuse să-mi placă să adun în minte frânturi din înţelepciunea altora.

Soarta a hotărât să ajung ofiţer în cadrul armatei regale române (1937), apoi, după absolvirea cursurilor Şco­lii Politehnice Bucureşti (1948), să lucrez, ca inginer, în cadrul Ministerului Industriei Chimice.

Conştiinciozitatea cu care înţelegeam să-mi îndeplinesc sarcinile de serviciu, ca şi viaţa de toate zilele, îmi lăsa foarte puţin timp pentru a mă ocupa de „fiinţa personală” (în concepţia filozofului spaniol Ortega, în fiecare om se manifestă trei fiinţe: genetică, socială, personală). Plăcerea de a aduna în memorie din cugetările înţelepţilor lumii îşi făcea din ce în ce mai mult loc, dar era mai mult asemănătoare cu plăcerea colecţionarului, care adaugă ceva nou în colecţia sa de timbre, cărţi poştale, fluturi, cutii de chibrituri etc. Pe nesimţite şi progresiv, la această plăcere se asocia satisfacţia pe care o simţeam când găseam „înţelesurile” acestor cugetări.