Imi permit să avansez, totuşi, numele unui autor pe care-l consider cel mai valoros şi cel mai exportabil exponent al literaturii „moldo-române“ din ultimul deceniu: Vasile Ernu, intelectual critic de primă linie şi un foarte special scriitor de idei al erei globale. Indiferent cum te-ai poziţiona ideologic faţă de el, volume precum Născut în URSS sau Ultimii eretici ai Imperiului, duplex-ul „literar“ cu Bogdan-Alexandru Stănescu din Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, participarea la proiecte social-critice incomode („de stînga“ sau nu) precum Iluziile anticomunismului… sau Critic Atac îl recomandă ca pe un reper de neevitat. Şi îl plasează, mutatis mutandis, într-o tradiţie a intelectualilor – şi scriitorilor – revoltaţi, etici şi „eretici“ veniţi de peste Prut: Russo, Stere, Goma… Exagerez? Vom vedea. Iar viitorul ne va aduce, sînt convins, destule surprize. / Paul Cernat

Nietzsche avea dreptate: stînga – în formularea sa: creştinismul, democraţia şi socialismul – este duşmanul orînduirii agonistice, a ordinei libertăţii pentru cei puternici, energici şi talentaţi, libertate care poate fi susţinută numai de sclavie, o situaţie decrisă de termenul „cultură”. Cultura este întemeiată pe sclavie – foarte clar şi perfect adevărat. Stînga urăşte această fericire şi această cultură. Supraomule, noi, barbarii, îţi declarăm război. / G. M. Tamás (Prefaţă: Cum să fim oameni de stînga)

Volumul Sînt un om de stînga este o selecţie a celor mai importante texte ale autorului apărute în ultimii ani în presa scrisă şi online din ţară şi străinătate. Cartea este o cronică a vremurilor noastre şi cuprinde texte ce vizează cele mai importante evenimente, polemici, fenomene politice, sociale şi culturale prin care a trecut şi trece România şi zona est europeană