Textele respira nostalgia naturii si a copilariei, rautatea pasnica a unei autoare pe deplin stapane pe condei (si cu o imaginatie calma si profunda), dar si magia unor peripetii aparent fara nimic iesit din comun, sub care se pot ghici elemente ale unei vieti cotidiene din care fantasticul pare sa se fi evaporat.

Astfel, vraja scrierilor Liudmilei Petrusevskaia ramane intiparita in memoria cititorului asemenea basmelor copilariei, dar exercitand efecte diferite asupra acestuia, in functie de varsta:speranta pentru cititorul trecut de prima tinerete, revelatie pentru cel tanar, uimire si bucurie pentru copil.