Bombanelile Marinei

în ultimul an, am bombănit, în scris, de aproape 300 de ori. E drept, cel mai adesea eram cu fundu-n sus din motive personale: fie mă exaspera fostul soţ, fie mă necăjeau copiii, fie mă stresau şefii, fie mă nemulţumeau funcţionarii publici, fie mă cutremurau programele de la televizor, fie mă disperau facturile din cutia poştală. Mă umpleam de negură şi, în loc să sudui, …mă puneam pe scris!

Când mă ridicam de la calculator, parcă mă simţeam mai uşurată.

E drept, lucrurile continuau să fie alandala în jurul meu, însă ecourile bombănelilor mele mă ungeau pe suflet! Am constatat că şi pe voi vă exasperează deseori persoane pe care cândva le-aţi iubit, şi vouă vă dau de furcă odraslele, şi voi aveţi probleme la serviciu, şi vouă vă creşte tensiunea în faţa ghişeelor publice sau a televizorului, şi pe voi vă cocoşează facturile!

De aceea mă bucur să constat că nu bombăn degeaba. Şi că, de fapt, prin mine bombăniţi şi voi.

Şi… nu-i aşa că vă este mult mai uşor?