Certitudini negative

Cartea de fata incheie desfasurarea posibilitatilor teoretice deschise in 1997 de Fiind dat. Incercare a unei fenomenologii a donatiei si degajate in 2001 de In plus. Studii asupra fenomenele saturate, iar in 2003 de Fenomenul erosului, precum si, intr-un alt sens, in 2008 de In loc de sine. Abordarea sfantului Augustin. In toate aceste cazuri nu e vorba decat de un travaliu in vederea unei largiri a teatrului fenomenalitatii: dupa donatie si saturatie incercam aici sa introducem in filozofie conceptul de certitudini negative.
A cunoaste inseamna a cunoaste cu certitudine obiecte urmand stiintele lor si atunci n-ar exista certitudine decat afirmativa si stiintifica. Restul, ceea ce se spune altundeva, in filozofie sau literatura, n-ar aduce nici o certitudine. Iata ce toti socotim in mod spontan ca se intelege de la sine. Aceasta carte vrea sa puna sub semnul intrebarii acest lucru.
Caci cu conditia sa aiba un sens o intrebare poate ajunge la o certitudine, daca vom intelege de ce si cum trebuie sa ramana fara raspuns. Intrebarile fara raspuns dau astfel certitudini, dar certitudini negative.
Astfel nu trebuie sa existe raspuns la intrebarea despre definitia omului — caci definirea omului va sfarsi intotdeauna prin a sfarsi cu anumiti oameni. Astfel intrebarea cu privire la Dumnezeu supravietuieste oricarui argument asupra imposibilitatii experientei lui Dumnezeu tocmai pentru ca prin ipoteza Dumnezeu priveste ceea ce ne ramane imposibil. Astfel darul si ceea ce il confirma prin redundanta, si anume iertarea si sacrificiul, nu admite nici o conditie de posibilitate tocmai pentru ca transcende economia schimburilor. Astfel evenimentul survine fara nici o previziune si contra oricarei asteptari pentru ca nu va putea deveni niciodata obiect al unei comprehensiuni exhaustive, ca un obiect sau un spectacol.
S-ar putea ca certitudinile negative pe care nici o teorie sau experienta viitoare nu va veni sa le corecteze sau invalideze, sa ne ofere infinit mai multa certitudine decat orice afirmatie. J-L.M. Cuprins Cuvant-inainte § 1. Incercare de a introduce in filozofie conceptul de certitudini negative I. Nedefinibilul sau fata omului
§ 2. „Ce este omul?” / § 3. „Ipse mihi magna quaestio” / § 4. Ce costa sa [te] cunosti / § 5. Proscrierea / § 6. Fondul incomprehensibilitatii / § 7. Nedefinitul si instabilul II. Imposibilul sau propriul lui Dumnezeu
§ 8. Fenomenul imposibil / § 9. Ireductibilul / § 10. Posibilitatea fara conditii / § 11. [Im]posibilul: de la contradictie la eveniment / § 12. [Im]posibilul care ma cunosc / § 13. [Im]posibilul care se recunoaste Dumnezeu III. Neconditionatul sau forta darului
§ 14. Contradictiile darului / § 15. Termenii schimbului / § 16. Reducerea darului la donatie / § 17. Fara principiul identitatii / § 18. Fara principiul ratiunii suficiente IV. Neconditionatul si variatiunile darului
§ 19. Sacrificiul in termenii schimbului / § 20. Redundanta plecand de la donatar / § 21. Confirmarea lui Avraam / § 22. Iertarea/par-donul in termenii schimbului / § 23. Redundanta plecand de la donator / § 24. Intoarcerea fiului ratacitor V. Imprevizibilul sau evenimentul
§ 25. Ceea ce exclude obiectul / § 26. Conditia de obiect / § 27. Despre distinctia fenomenelor in obiecte si evenimente / § 28. Fara cauza / § 29. Necunoscutul originar / § 30. Dubla interpretare Concluzie
§ 31. Elogiul paradoxului Nota bibliografica
* Jean-Luc Marion e autorul unei opere filozofice majore a timpului nostru, tradusa in numeroase tari. Fenomenolog, specialist in Descartes si istoria filozofiei moderne, preda la Paris-Sorbona (Paris IV) si Chicago. E laureat al Marelui Premiu pentru Filozofie al Academiei Franceze in 1992 si membru al acesteia din 2008