Dracula sau triumful modern al Vampirului

Fascinant, Dracula, ca şi alţi "băutori de sînge", circulă prin aproape toate culturile. Întruchipează cu dezinvoltură fantasme străvechi, dă glas temerilor, joacă rolul de ţap ispăşitor al eşecurilor noastre. Rodica Iulian întreprinde o anchetă neobişnuită în cazul creaturii cu dinţi lungi şi origini misterioase.
« Vampirul a aparut ca urmare a stricarii echilibrului dintre viata si moarte. Apatrid, el rataceste in no man’s land-ul creat artificial intre teritoriul viilor si cel al mortilor. Respins si de unii, si de ceilalti, e un corp in migratie caruia singele nu-i restituie o existenta umana. Letargia sa diurna nu ajunge pentru a-i asigura acea odihna vesnica pe care viii le-o doresc defunctilor. Vampirul ridicat azi la rangul de erou mitic de catre fabricantii de pseudomituri ar putea fi, totusi, subiect de meditatie pentru cititor sau spectator, cu conditia ca el sa se intrebe despre sensul vietii si al mortii. Vampirul este figura simbolica a nerespectarii indatoririlor noastre. »
Rodica Iulian s-a născut în 1931 la Craiova. Absolventă a Facultăţii de Medicină din Bucureşti în 1957, a lucrat ca medic în Capitală pînă în 1978. A debutat în 1967 cu volumul de versuri Intersecţii (Editura pentru Literatură, Bucureşti) - aveau să-i apară apoi alte cinci cărţi de poezie. În 1977 şi 1978 tipăreşte la Bucureşti primele două volume de proză (Scrisori de toată ziua, Editura Eminescu, şi Cronica nisipurilor, Editura Cartea Românească). Stabilită în Franţa în 1980, îşi continuă activitatea literară, scriind de această dată în limba franceză, mai ales roman (Le Repentir, Balland, Paris, 1991 ; Les Hommes de Pavlov, J.-C. Lattès, Paris, 1995 ; Fin de chasse, L’Harmattan, Paris, 2001). După 1989, publică la Bucureşti, la Editura Cartea Românească, romanul Peştera Oglinzilor (1991) şi volumul de proză scurtă Scrisori la miezul nopţii (1995).