Cartea de faţă se înscrie în categoria lucrărilor atât de necesare configurării a ceea ce Ruxandra Cesereanu definea drept memorie terapeutică. Este o scriere despre voinţa de înţe­le­gere, menită să pătrundă sensul existenţei într-un timp al dezas­trelor ce a marcat dureros destine aflate în pragul anean­ti­zării. [...]
în ipostaza de participant direct la eveni­mentele ce au urmat lui decembrie 1989, [Nicolae Marinescu] trăieşte „iluzia corti­nei”, descifrează „complexul sărăciei”, exultă în momentul „regă­­sirii luminii” şi al „timpului speranţei”. Paginile cărţii trans­mit tensiunea unei fiinţe frământate. Textul Libertăţii pe cont propriu. Paginile cărţii trans­mit tensiunea unei fiinţe frământate. Textul Libertăţii pe cont propriu, localizat în istoria recentă a Craiovei, înaintează demn, între speranţă şi dezolare, iar opţiunile autorului au auto­ritatea implicării oneste şi dezinteresate. (Constantin M. Popa)