Despre eroi si morminte

Ultimul mare mit al literaturii argentiniene, stins din viaţă în 2011, cu puţin înainte de a împlini o sută de ani, Ernesto Sabato este creatorul unei opere proteice, care conţine în esenţă eternele contradicţii şi frământări ale fiinţei umane şi ale societăţii, circumscrise unui univers artistic şi spiritual de o tulburătoare profunzime şi originalitate.

„In romanul meu am încercat să surprind realitatea în toată extinderea şi profunzimea ei, înglobând nu doar partea diurnă a existenţei, ci şi pe aceea nocturnă şi tenebroasă. Intrucât Fernando Vidal este personajul central şi precumpănitor, tot ce se referea la el era important şi trebuia descris... Raportul reprezintă marele coşmar trăit de el, exprimând, chiar dacă simbolic şi oarecum incert, miezul cel mai semnificativ al condiţiei şi existenţei sale. Dacă aş fi suprimat această parte din roman, din considerente legate de coerenţa logică, ar fi însemnat să suprim visele oamenilor, care aparţin viziunii lor integrale asupra vieţii.“ (Ernesto SABATO)

Adevărată capodoperă, Despre eroi şi morminte (1961), cel de-al doilea volet al trilogiei care începe cu Tunelul (1948) şi se încheie cu Abaddon, exterminatorul (1974), este un roman total, extrem de dens, scris cu credinţa mărturisită de autor că „nu se poate trăi fără eroi, sfinţi şi martiri", şi că „prezentul generează trecutul“. Trei planuri se întrepatrund, într-un joc fascinant de umbre şi lumini, în complexa sa structura narativă de voci alternante, întemeiată pe împletirea istoriei naţionale argentiniene cu drama individuală: povestea de dragoste între Martín şi Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, şi obsedanta temă a orbirii şi a nebuniei din celebrul Raport despre Orbi.