Versurile lui Lorian Carsochie au o simplitate solemna , statuara. Poetul vorbeste nu in numele sau , ci in acela al fiintei umane. La aceasta impresie contribuie si intonatia demna a discursului. Ni se adreseaza nu un om , ci un reprezentant al oamenilor , constient de importanta fiecarui cuvant pe care il rosteste. Foarte frumoase sunt poemele care evoca , fie si fulgurant , dragostea , inteleasa ca o traire naiv - mistica , anterioara oricarei analize : ,, dupa ce un barbat s-a indragostit de o femeie / savantii au inventat dragostea ". Sensibil , delicat-impetuos , nesubordonat niciunei mode literare , Lorian Carsochie ne face sa visam si uneori ne rascoleste sufletul cu monologurile sala reflexive si melancolice.